Cât de nesigure sunt site-urile politicienilor din România
La nivel mondial, trei din cinci politicieni au site-uri cărora le lipsesc criptarea de bază HTTPS, potrivit unui studiu Comparitech.
Comparitech a verificat site-urile personale a peste 7.500 de politicieni din 37 de țări. Din toate aceste site-uri, puțin peste 60% nu foloseau protocoale HTTPS și certificate SSL valide. Asta înseamnă că acele site-uri nu ofereau vizitatorilor conexiuni private și sigure.
Aproximativ jumătate dintre site-urile politicienilor includ opțiuni prin care utilizatorii își pot crea un cont, se pot abona la newslettere sau pot trimite mesaje. Acestea necesită, de cele mai multe ori, informații personale, cum ar fi numele sau adresa de mail. Nicio astfel de interacțiune nu poate fi protejată în mod corespunzător fără HTTPS.
Obținerea unui certificat SSL și implementarea protocolului HTTPS sunt importante din două motive. În primul rând, HTTPS criptează datele în așa fel încât o entitate terță să nu poată le intercepta sau descifra. Pe de altă parte, certificatele SSL sunt cele care atestă autenticitatea site-ului. Acestea sigură utilizatorii că se află, într-adevăr, pe site-ul oficial al politicianului și nu pe unul fals.
În România, doar o cincime din politicieni au propriile site-uri. Din cele 91 de site-uri identificate și verificate de Comparitech, 61 nu sunt securizate. Astfel, 69% dintre site-urile politicienilor români sunt nesigure.
Dintre partidele majore, politicienii PSD și ALDE au stat cel mai rău. Protocolul HTTPS lipsește de pe 80% dintre site-urile membrilor ALDE și de pe 75% dinte site-urile politicienilor PSD.
Procentajul cel mai mare de site-uri securizate ale politicienilor pare să fie în Statele Unite. Doar 26% dintre acestea par să nu aibă HTTPS. Pe locul doi urmează Marea Britanie cu un procent de 30%, iar apoi Germania, unde 31% din site-uri sunt nesigure.
Pe de altă parte, țara care stă cel mai prost la acest capitol este Malta, unde 86% dintre site-urile politicienilor par să nu fie securizate.
Studiul a ajuns la concluzia că numărul de site-uri securizate ale politicienilor este mai mic în țările în dezvoltare decât numărul acestora din țările dezvoltate. Diferența dintre cele două este de 10%.